Braaavo, mă, doar atât? L-aţi avut la mână pe Marcel Hoară şi ce i-aţi făcut? Un duş cu apă minerală şi i-aţi aruncat să mănânce nişte ouă şi câteva cotoare de mere? (da, şi cotoarele sunt mâncare; pentru porci) Phiii, dacă nu eram român, obişnuit să mă mulţumesc cu puţin, ce m-aş fi mâniat! Dar românismul nesuprimabil mă sileşte să spun că este, totuşi, un început…

Deşi nu e, că pensionarii sunt cei care au dat tonul răsculării! Săptămâna trecută, când s-au atacat în stradă, de m-am îmbolnăvit eu de nervi! Cu doar câteva zile înainte scrisesem că bătrânii sunt neputiincioşi şi nu o vor pune de o altă revoluţie. Vă imaginaţi că era să-mi pierd simţirea când am deschis televizorul şi i-am văzut dând-o parte-n parte cu jandarmii, taman la Cotroceni. “Poftim! am zis în sine. Ăştia au intrat toţi pe blogul meu şi vor să-mi dea peste nas cu încă un exemplu că tinerii din ziua de astăzi sunt degeaba!”. Şi am stat lipit de ecran toată ziua, pachet de nervi, cu un bol de popcorn în poală.

Din fericire pentru mine, nu a fost nevoie de sacrificiul sfâşietor al publicării unei dezminţiri. Bătrânii au făcut tot ce au putut, adică foarte puţin, iar argumentul meu rămâne în picioare, fără a avea nevoie de cârjă. Chiar şi aşa, tot m-a deranjat destul această nouă urecheală pe care ne-au tras-o seniorii nouă, tinerilor.

Şi, după câteva zile, am primit încă un bobârnac peste nas, când s-au luat după ei şi sugarii, ca să-mi facă sandviş întreaga generaţie zadarnică între două felii de glorie. Gugu, gaga, au ieşit şi bebeluşii în stradă şi au dat cu scutecele folosite în poarta Cotroceniului. Mi-am făcut la microunde o găleată de popcorn şi am belit ochii la televizor, aşteptând să se împută treaba. Să văd cum îi alină din plâns jandarmii pe bebeluşii belicoşi cu nişte pulane educative şi care construiesc caracterul. Dar n-am avut ce vedea, viaţa n-a bătut reality show-ul.

Totuşi, în acest sandviş al generaţiilor, în care bătrânii şi sugarii sunt baza – pâinea, iar tinerii – varza, ma trebuie o felie, cea mai consistentă şi în care chiar îmi puneam speranţele: vârsta a doua. Am pregătit o cadă întreagă de popcorn când am auzit că vin ‘j de mii de sindicalişti în capitală. Dar, până la urmă, m-am scăldat în ea în silă fiindcă nu a fost deranj mare. Hoară nu avut nevoie de medic sau cioclu ci doar de chiloţi fresh şi consiliere psihologică şi nu s-a lăsat cu kickboxing ci cu dansul pinguinilor şi cântecele ironice. Dar poate chiar ăsta a fost scopul sindicaliştilor, să socializeze puţin, că stau prea multe ore la muncă şi n-au timp de aşa ceva. Sau poate au vrut să vadă capitala, sunt câteva muzee drăguţe pe unde au fost protestele.

Să tot vii la o asemenea mobilizare! Dansăm, cântăm şi scandăm jos guvernul, jos Băsescu! Fain! Dar hai să tragem linie! Deci ce s-a obţinut acum sau ce se va obţine după oricâte astfel de manifestaţii?

Ştiţi ce? Până decid destui români să treacă la treburi mai serioase, care să mă tenteze şi pe mine şi poate pe alţi tineri, mă duc să-mi mai cumpăr nişte popcorn şi dau TV-ul pe ANT1, să văd acolo oameni hotărâţi. Luaţi aminte.