Noi tinerii ne ofuscăm instantaneu când un bătrân începe să ne povestească emfatic despre cum era “pe vremea lui”. Istorisirile aproape eroice despre greutăţile traiului acum o jumătate/un sfert de secol ne provoacă o lehamite aproape paralizantă şi, ca să nu vomăm, le retezăm vorbele cu un “hai, moşule, mă leşi?”. Acest miserupism ţine, în parte, de nesimţire, alienare, cocoşism şi alte trăsături fără de care tinereţea ar fi fadă. Dar de multe ori, pe lângă acestea, în minţile noastre înfumurate şi hormonate ni se pare că acei grumpy old men (moşnegi morocănoşi) încearcă să ne facă să ne simţim vinovaţi. Vinovaţi că noi nu am trecut, ca ei, prin vremuri cu multe neajunsuri. Vinovaţi că ducem o viaţă prea uşoară, că avem prea multe avantaje şi că aproape huzurim. Unii tineri cu lobii subdezvoltaţi şi muşchii supradimensionaţi reacţionează chiar violent fiindcă li se pare că bătrânii le înjură mamele, care nu s-au gândit să îi conceapă mai de timpuriu. Ce să-i faci, aşa-s tinerii din ziua de azi, nu?

Însă dezechilibrul dintre experienţa de viaţă a bătrânilor şi cea a tinerilor s-ar putea redresa foarte curând. Criza economică îi forţează pe iluştrii cârmuitori ai ţării să taie din plăţile către populaţie: salariile părinţilor bugetari, alocaţiile elevilor miserupişti, ajutorul de şomaj şi alte poveri pentru buget. Economia noastră plăpândă ca curu-găinii riscă să se risipească_ca puful plantei antemenţionate. Poate chiar din cauza reducerii consumului după aceste măsuri, sau cine ştie ce alte motive, cum ar fi creşterea TVA-ului şi a impozitelor după ce aceste măsuri luate pentru salvarea patriei se vor fi dovedit futile. Se pare că vin nişte vremuri grele şi de mare austeritate. Stimaţi bătrâni, iată că a venit şi vremea noastră să îndurăm!

Păcat că_cârmacii ţării vor să taie şi pensiile şi să le dea apă la moară bătrânilor deja muritori de foame. Care, se ştie, se plâng pe bună dreptate şi de condiţiile de azi, pe lângă lamentaţiile despre epoca de aur cu care ne agasează pe noi, tinerii. Prin reducerea pensiilor, stăpânirea ne ia şansa nouă, tinerilor, să ne bucurăm de imensa oportunitate de a duce în spate tot greul acestei perioade! Şi chiar avem nevoie să ne chinuim acum, că nu mai e mult şi vor trece-n nefiinţă toţi bătrânii care se jelesc despre cum era înainte de ’89. Mai avem puţin timp, noi tinerii, să le putem da replica! “Era GREU pe vremea TA??? Moşule, UITĂ-TE-N JUR!!!”. Şi astfel să nu ne mai simţim vinovaţi  noi tinerii că n-am dat de greul greu.

Aşa ceva nu vei vedea în 2010 (© Wikipedia)

Bine, poate sunt eu prea pesimist şi nu va fi chiar atât de rău. Poate nici nu ne vom apropia de sărăcia deja legendară din acele vremuri. Poate seniorii vor avea în continuare asul de inimă neagră iar experienţa anului 2010 va fi doar un doi de treflă în mâna tinerilor. Păi atunci nu se va schimba nimic între bătrâni şi tineri care vor continua să le dea reject seniorilor din reflex.

C-o fi bine, c-o fi rău în perioada următoare, e clar că şi noi tinerii din ziua de azi îi vom plictisi pe urmaşii noştri cu istorisirile, după modelul învăţat acum de la bătrâni. Noi, tinerii de azi, vom ajunge tot nişte grumpy old men care vom predica afectat despre cum şi câte am îndurat noi în anul 2010. Iar dacă istoria noastră nu va fi atât de tragică, o vom înflori şi vor da cu văitături şi lacrimi ca să primim o cât de mică porţie de milă de la urmaşii noştri.

Orice ar fi, până la urmă tot bătrânii de azi vor fi câştigat în faţa bătrânilor de mâine. Seniorii de azi au o revoluţie în palmares, făcută după ce s-au săturat să îndure greutăţile. Dar acum cine să facă aşa ceva? Seniorii cu experienţă sunt neputincioşi, cine să declanşeze o puternică mişcare socială şi să schimbe treburile? Noi, tinerii, nu?
Hai, moşule, mă leşi?